30.10.2012

Alene pe aleile toamnei - Muzeul Satului, Bucuresti

Cu pas usor, cu Jessie Ware in urechi si camera foto agatata de gat m-am indreptat catre Muzeul Satului in ultima zi cu soare cald a lui octombrie. Am zambit uitandu-ma la cer si m-am oprit pentru un moment ca sa prind intregul Arc de Triumf intr-o fotografie pentru Instagram. Mi-am dat ceasul peste cap intr-o joaca de copii doar ca mai apoi sa imprastii cu piciorul un morman de frunze stranse pe marginea strazii. Fluierand strengareste am pornit mai departe.


Jessie imi propunea un dulce chit-chat pe ritmuri elctro-soul ce-mi alintau timpanele si-mi faceau umerii sa se miste pe ritm.


Ajuns in fata portilor muzeului m-am strecurat printre cativa asiatici inchizand ochii pentru o clipa. Deschizandu-i m-am regasit in Narnia caselor traditionale romanesti, a bordeielor din Transilvania si a morilor de vant din Dobrogea, a bisericilor inalte de lemn din Maramures , toate cuprinse de o nostalgie calda, tomnatica.



Vantul matura din cand in cand frunzele aramii asternute pe alei. Rosul si verdele, maroul , galbenul si albul florilor din gradini si cerdace imi atragea privirea precum licurici catre comori ascunse in noapte. Acoperisuri inalte adaposteau camere cu straie taranesti, oale si ulcele, mileuri si broderii , carpete si obiecte de mobilier minutios realizate.




Pe prispa unei case am prins o panza de paianjen in dreptul obiectivului, iar razele soarelui apunand se strecurau molatec prin ea. Undeva in spate, langa grajd se odihnea o caruta ce-si spunea povestea drumului de campie inspre moara si-napoi in zilele de septembrie tarziu.



Langa flori am aruncat un banut intr-o fantana. Se lasa racoare cand am trecut pe langa lac, iar pastelul de culori reflectate mi-a incalzit privirea.



In dreptul unei biserici inalte de peste 40 de metri o batranica croseta langa doua mese pline cu oua incondeiate.


Pe o poarta maramureseana mi-am trecut degetele peste Adam si Eva, roti si cruci, doi berbeci in lupta.



Am privit o pisica spalandu-se cu labutele pe bot, cateva lucratoare despletind povestile zilei pe o banca langa un stejar imens. Mi-am imaginat ce frumos ar fi , in timp ce m-as legana intr-un scaun in cerdacul uneia dintre casele batrane , sa sorb un vin fiert si sa privesc scanteile unui foc de tabara, dansand inspre bleumarinul noptii.



Am pasit pe portile muzeului parasind aceasta Narnie magica, cu castile in continuare pe urechi si camera de gat, de parca cineva m-ar fi rapit pentru doua ore iar acum ma inapoia realitatii cu impresia ca nu-mi voi aminti nimic insa fotografiile sunt dovada ca acea lume fantastica exista.



Alene mi-am indreptat pasii inspre jungla de beton, aglomerata si zgomotoasa, mai linistit, mai implinit.


Mai mult poze puteti vedea pe pagina de Facebook: Beldi Photography.


De asemenea puteti sa va reamintiti de Bijuteria de pe Valea Prahovei - Sinaia, minunatul Castel Cantacuzino  din Busteni sau ruinele Micului Trianon de la Floresti.

10.10.2012

Poate asculti si tu: The KDMS - Kinky Dramas and Magical Stories

Pe cei de la The KDMS mi i-a prezentat un fost coleg de munca in primavara - o trupa disco ce a concertat si la noi in tara , anul acesta , intr-unul din cluburile bucurestene. Kathy Diamond (vocals) , originara din Londra , si Max Skiba (music) , DJ polonez, sunt membrii acestei trupe care incearca sa readuca stilul disco in lumina reflectoarelor. E ciudat cum acesta a fost odata , in mod incontestabil , coloana sonora neoficiala a unei intregi natiuni , iar acum a devenit un cult care starneste curiozitatea hipsterilor.


Trupa , care a inregistrat un cover dupa "Give Me All Your Luvin'" al Madonnei si ale carei melodii au beneficiat de remixuri din partea lui Alexis Taylor (Hot Chip) si a lui Morgan Geist (Metro Area) , si-a lansat albumul de debut "Kinky Dramas & Magical Stories" sub egida casei de discuri Gomma cu sediul in Berlin. Stim ca Germania este casa productiilor disco de mare anvergura insa trebuie sa fim sinceri si sa realizam ca aceasta este o mica baza europeana a unui stil care este din ce in ce mai marginalizat.



Si era disco a avut un circuit underground, cu casele de discuri independente si petrecerile de mansarda, care mergeau in paralel cu scena mainstream , dar acum disco este o operatiune la scara mica , in ciuda declaratiilor frecvente conform carora este pe cale de a se bucura de o renastere comerciala.
Au existat cateva momente , ca de exemplu in 2008 , cand am crezut ca Hercules and Love Affair vor declansa un nou val disco , in 2009 Shena si mai apoi Tensnake insa adevarul este ca dacă vorbim despre hituri cu adevarat disco - nu house, nu techno, ci pur disco , in ultimii 30 de ani doar Kylie Minogue a avut unul - "Spinning Around".



Disco a devenit precum punk-ul , o serie de practici codificate pe care publicul larg lupta sa le accepte ca ceva dincolo de , in cel mai bun caz , nostalgia unei cantari intr-o tabara de vara si , in cel mai rau caz , karaoke kitsch. Probabil albumul celor de la The KDMS nu va schimba starea in care se afla lucrurile , dar merita mentionat aici pentru ca este un album solid de muzica disco. Nu este un album post-disco - nu face nimic cu formula initiala si nici nu o duce inspre vreun orizont nou , ci doar reaminteste motivele pentru care ne-am indragostit prima oara de muzica disco.



Vocea lui lui Kathy Diamond este uneori prea "sentimentala" , alteori un pic mormaita si legata de pamant. Titlurile unora dintre cantece sunt uneori teribile: un cliseu precum "Never Stop Believing" sau straniul "Something's Eatin' Me" , uitand faptul ca muzica disco era despre eleganta exprimare a extazului si a durerii in dragoste. Dar atunci cand le nimeresc - ca de exemplu pe melodia ce deschide albumul , "High Wire" - The KDMS fac disco-ul sa para mai putin un gen antic, de muzeu si mai mult un gen viabil , contemporan .


"Wonderman" este un intreg festival al chic-ului. "Tonight" este un testament al persoanei responsabile pentru superba linie melodica - electronic-funk.



Nu sunt sigur daca scopul acestui proiect este de a ne aminti de gloria muzicii disco , faptul ca atunci cand este realizata cum trebuie este muzica multimilor, sau pur si simplu sa continue mostenirea , dar sunt gata sa ma misc in ritmurile disco alaturi de ei spre viitor. The KDMS primesc un 7/10.

Despre The KDMS am mentionat si intr-un articol precedent alaturi de alte nume fresh ale muzicii internationale. Check it out HERE!!!

08.10.2012

Ruine: Palatul Micul Trianon

Am citit cateva articole despre Palatul Cantacuzino sau "Micul Trianon" si toate expuneau aceeasi idee principala: este un monument istoric si arhitectural care ar merita restaurat dar niciodata nu se gasesc fonduri. Lasand la o parte latura social-culturala, pentru mine Micul Trianon este o destinatie foarte buna in cazul in care vreau sa-mi petrec o dupa amiaza insorita in mijlocul naturii, intr-un cadru cu iz de poveste.


Pana nu demult accesibile tuturor, ruinele au fost inconjurate de un gard inalt de mai mult de doi metri. Nu se stie motivul pentru care a fost ridicat acest gard, insa sper ca in sfarsit se vor face niste reabilitari . De-a lungul timpului am fost de cateva ori la Trianon iar locul este deosebit fie ca se topeste in caldura verii, fie ca pare o pictura vie in paleta de culori tomnatice.


E aproape inspaimantator iarna cand crengile lungi ale copacilor parca se apleaca sa te cuprinda, iar primavara se transforma intr-un paradis campenesc ce te invita la picnic si echitatie.


La sfarsitul zilei ne putem enerva gandindu-ne ca in alte tari doua pietre si trei spoturi luminoase aduc bani buni in turism pe cand la noi un palat este in ruina de-atatia ani sau putem privi partea plina a paharului , urcandu-ne in masina sau tren si petrecand o zi frumoasa admirand  ruinele "Micului Trianon" de la Floresti Prahova.


Mai multe detalii despre istoria palatului si starea lui curenta gasiti aici.


Cateva fotografii ale Castelului Cantacuzino din Busteni v-am oferit luna trecuta.



















05.10.2012

Intotdeauna fresh: Bijuteria de pe Valea Prahovei - Sinaia

De mult timp mi-am dorit sa incep un text prin a spune: "inca de mic copil". Ei bine nici de data asta n-o sa se intample caci am inceput cu "de mult timp" insa daca ar fi sa rescriu ar iesi cam asa:


     Inca de mic copil mi-au placut drumetiile iar alaturi de mama am descoperit unul dintre orasele ce au ajuns si au ramas in topul preferintelor mele de-a lungul timpului, Sinaia. Micile excursii, cu precadere vara, erau de o zi si-mi amintesc si acum de parca s-ar fi intamplat ieri, cat de entuziasmat asteptam trenul pe peronul garii pentru a incepe calatoria catre magicul "la munte". Urcat in tren, priveam pe fereastra sorbind satios peisajele ce se plimbau prin fata ochilor precum soldatii la parada. Cand auzeam "nu mai e mult si ajungem" imi aparea un zambet larg pe fata iar ochii mi se faceau mari.


     De fiecare data cand coboram in gara din Sinaia, o gara cu iz elegant, dupa parerea copilului din mine, o luam drept inainte, treceam strada din fata ei si incepeam sa numar scarile pe care trebuia sa urc pentru a ajunge cat mai repede in parcul din fata hotelului Caraiman. Ajuns la fantana arteziana langa care de-a lungul anilor am ajuns sa fac zeci de fotografii, tot ce vroiam era sa merg la cofetaria din parc si sa ma bucur de o gustoasa tarta cu fructe.

     Ziua abia incepea iar eu eram plin de energie. As fi vrut sa merg la Peles, apoi la Pelisor, sa urc cu telecabina la 1400 si apoi mai sus, tot mai sus, la cota 2000. As fi vrut sa vizitez casa memoriala "George Enescu" si  Manastirea Sinaia, sa fac o baie rece la Cumpatul si sa mananc bulz taranesc la unul dintre restaurantele din centru.

     Mama intotdeauna ma ducea la Sinaia pentru aerul curat, pentru linistea ce se intindea printre ramurile brazilor imensi, departe de jungla de beton. In timp rolurile s-au schimbat, acum eu o duc pe ea la Sinaia si ne aducem aminte de intamplarile prin care am trecut; ca de exemplu atunci cand am urcat pe jos pana la cota 1400, cumparasem primul meu aparat foto, iar dupa drumul sinuos parcurs, tot ce ne doream erau cateva fotografii cu privelistea extraordinara, doar ca sa aflu mai apoi cand vroiam sa developez pozele, ca filmul s-a voalat. Sau rememoram ziua in care am pus-o de un foc de tabara , iesiti fiind la picnic in padure, doar ca sa luam amenda. Apoi urmeaza cafelele cu multe vise si plimbarile lungi, vizitele la Peles si prima data cand am vazut un urs, pe vremea cand unii oameni mai faceau bani din a iesi cu ursul la strada.

     In urma cu cateva saptamani am fost din nou la Sinaia. Am prins doua zile insorite si m-am bucurat din plin de atmosfera orasului la fel de fresh cum il stiam din totdeauna. Au fost doua zile de odihna mai mult spirituala decat fizica pentru ca nu m-am putut astampara si a trebuit sa revad locurile frumoase ale acestei citadine.
     Va las in compania fotografiilor si sper ca data viitoare sa urc din nou si la cota 2000. Nu am fost acolo decat iarna dar sper sa prind , poate anul viitor, paleta extraordinara a culorilor tomnatice asternute deasupra padurilor. Enjoy!