seara de iulie

sunt departe.
opreste muzica. inchide portierele. lasa masina sa zaca in spatele nostru....si ia-ma de mana; zambeste-mi. e aproape seara si e cald. imi ridic capul catre cer si inchid ochii. imi las bratele sa atarne usor pe langa si inspir...o gura mare,o gura nesatula de aer de tara. ma simt usor. iar tu ma iei de mana si ma tragi dupa tine. alergand prin iarba mare ma arunc in spinarea ta si ma simt aproape mic. ieri aveam 10 ani. ieri alergam cu soarele pe fata si vantul in par. ieri culegeam zmeura pe dealuri si alergam prin porumb. sunt 100 de motive pentru care m-as intoarce ieri. stii ca te-as iubi pana as muri. mereu mi-e dor de tine. mereu....mereu...
hai sa simtim iarba. mmm..pamantul e moale,sub caldura de peste zi. culorile se intrepatrund in cer,incet. dealurile tremura inspre orizont. murmura garla la picioarele noastre. iar apa trece usor peste cer...peste culori...racorindu-le. iti amintesti cand ti-am spus ca voi avea rabdare? si sunt atat de fericit ca atunci e in sfarsit acum..si acum e pentru seara asta,intotdeauna. stau cu capul intors spre tine si cu varful degetelor iti ating varful degetelor. daca ai fi o casa as locui in tine,toate zilele mele.
cate doua,cate trei...sfioase apar stelele. si miezul cerului ni se arata cate putin cate putin ca o harta catre maine. daca as fi in intuneric m-ai conduce inspre lumina. aici cerul e mai aproape. intinde mana si ai sa vezi ca poti strange cateva ganduri dintr-o stea. eu vreau sa incerc. imi ridic usor mana si imi doresc sa ajung sus,langa ele...sa le mangai cu degetele...sa le cuprind doar putin...sa le strang usor..sa curga un pic de praf peste umbrele de pe dealuri,sa le contureze formele...sa le straluceasca. piesa cu piesa,asa se imbina totul. sarut cu sarut,asa se scurg din mine,pe rand,pe rand.
zambetul asta il stii. brusc ma ridic. vreau sa imprasti lumina lunii din garla; s-o arunc pe pietre imprejur,pe iarba...pe tine....sa te ud cu lumina de luna de iulie. diamante? atatea cantece si filme despre pretioasele diamante. n-avem bani dar avem acum toate diamantele din luna. zboara peste noi,se aseaza pe noi,intra in noi...sunt noi. si noaptea e aprinsa. strange-ma la pieptul tau si imparte-ti pretioasele diamante cu mine. pune-mi-le unde le sta cel mai bine. pune-le pe buzele mele. am sa le sorb insetat. toropeala de peste zi m-a uscat. si parul tau e de abanos si pielea fina...
se face tarziu si-ar trebui sa ne intoarcem dar gandul la jungla de beton imi fura din stralucire. a aparut dintr-o data si e atat de ascutit. ma taie fara mila. vad mainile noastre desfacandu-se. vad colturile gurilor coborand. simt priviri mai reci. te pierd acolo. ma pierd acolo. si diamantele lunii devin negre si grele pe obrajii mei...curgand catre un zambet apus...rapus...scurs. linia dintre noi e mai bine conturata de muzica...e mai tare...scrasnetul pietrisului sub roti...e in ceata...tabloul unui sat prafuit in spatele nostru.
mai lasa-ma sa-mi ridic privirea o data inainte sa plecam. cerul e mai aproape aici,ti-am mai spus. un ultim suras stirb,un fluturat de gene,nostalgicc :va multumesc,stelelor.